Fugitīv

Fugitīv

Fugitīv (lat.), flüchtig. Poésies fugitives, in Frankreich im 17. und 18. Jahrh. Bezeichnung für kleinere, besonders witzige, lyrische Dichtungen (Madrigal, Sonett, Epigramm, Epistel etc.).


http://www.zeno.org/Meyers-1905. 1905–1909.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Schlagen Sie auch in anderen Wörterbüchern nach:

  • fugitiv — FUGITÍV, Ă, fugitivi, e, adj. 1. Care trece repede, care este de scurtă durată; trecător, fugar, fugarnic. 2. Sumar; rapid; superficial. – Din fr. fugitif, lat. fugitivus. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Fugitiv ≠ îndelung,… …   Dicționar Român

  • Fugitīv — (v. lat.), flüchtig …   Pierer's Universal-Lexikon

  • FUGITIV Servi — e fuga retracti, stigmatibus apud Romanos notati sunt, aut pedicis ferreis coerciti. Aus. Epigr. 16. in Pergamum. Aut inseribe istam, quae non vult seribere, dextram, Aut profugos ferri pondere necte pedes. Et quidem prius quod attinet, locus… …   Hofmann J. Lexicon universale

  • fugitív — adj. m., pl. fugitívi; f. sg. fugitívã, pl. fugitíve …   Romanian orthography

  • fugitiv — fu|gi|tiv <zu ↑...iv> (veraltet) flüchtig …   Das große Fremdwörterbuch

  • fugaci — FUGÁCI, CE, fugaci, ce, adj., s.m. 1. adj. (Despre cai) Bun alergător, iute la fugă; fugar. ♦ (Substantivat, m.) Cal. 2. adj. fig. (livr.) Trecător, fugitiv. 3. s.m. Nume dat mai multor specii de păsări migratoare de mărimea unui porumbel, cu… …   Dicționar Român

  • fugar — FUGÁR, Ă, fugari, e, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană, fiinţă) care a fugit dintr un loc (pe ascuns) pentru a scăpa de o primejdie, de o constrângere, de o situaţie grea sau penibilă; dezertor, evadat, fugit. 2. adj. Care trece… …   Dicționar Român

  • fugă — FÚGĂ1, fugi, s.f. 1. Deplasare cu paşi mari şi repezi; alergare, goană. ♢ loc. adv. Din (sau în) fugă sau (reg.) de a fuga = în timp ce fuge, fugind; p. ext. în grabă, în treacăt, fără o examinare mai atentă. Pe fugă = repede, grăbit. Cu fuga =… …   Dicționar Român

  • năluci — NĂLUCÍ, nălucesc, vb. IV. 1. refl. A i se părea cuiva că vede, că aude ceva; a i se năzări; p. ext. a şi închipui, a şi imagina. 2. intranz. A se înfăţişa, a apărea, a se ivi, vag sau fugitiv, vederii. ♦ A apărea în gând, a i trece prin minte. 3 …   Dicționar Român

  • fugace — FUGÁCE adj. invar. Trecător, fugitiv. [< lat. fugax, cf. fr. fugace]. Trimis de LauraGellner, 05.04.2005. Sursa: DN  FUGÁCE adj. inv. trecător, fugitiv. (< lat. fugax, fr. fugace) …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”