- Schita
Schita (Tën, Tao), in Anam Getreidemaß zu 2 Hao = 56,54 Lit.
http://www.zeno.org/Meyers-1905. 1905–1909.
Schita (Tën, Tao), in Anam Getreidemaß zu 2 Hao = 56,54 Lit.
http://www.zeno.org/Meyers-1905. 1905–1909.
schiţa — SCHIŢÁ, schiţez, vb. I. tranz. 1. A desena ceva în mod schematic, a executa în câteva linii generale un desen preliminar, fugitiv. ♦ fig. A contura, a descrie, a reda ceva în scris prin câteva trăsături caracteristice. ♦ fig. A face în mod vag,… … Dicționar Român
schiţă — SCHÍŢĂ, schiţe, s.f. 1. Desen, sculptură, plan arhitectural în care autorul conturează în linii mari şi caracteristice un subiect care îl preocupă (şi care serveşte la realizarea formei definitive). ♦ Plan iniţial şi sumar al unei lucrări; schemă … Dicționar Român
schiţá — vb., ind. prez. 1 sg. schiţéz, 3 sg. şi pl. schiţeázã … Romanian orthography
schíţã — s. f., g. d. art. schíţei; pl. schíţe … Romanian orthography
Monographic sketch of Sălaj County — … Wikipedia
creiona — CREIONÁ, creionéz, vb. I. tranz. A executa cu creionul un desen indicând numai trăsăturile generale ale modelului; a schiţa. ♦ fig. (În literatură) A schiţa un portret, un caracter etc. – Din fr. crayonner. Trimis de LauraGellner, 31.07.2004.… … Dicționar Român
crochiu — CROCHÍU, crochiuri, s.n. Desen rapid care indică în câteva linii trăsăturile principale ale unei figuri, ale unui obiect, ale unui peisaj etc.; schiţă. – Din fr. croquis. Trimis de IoanSoleriu, 31.07.2004. Sursa: DEX 98 CROCHÍU s. v. schiţă.… … Dicționar Român
trasa — TRASÁ, trasez, vb. I. tranz. 1. A însemna pe o suprafaţă linia sau desenul unui drum, al unui plan, al unei figuri geometrice etc.; spec. a însemna pe o piesă brută conturul suprafeţelor de prelucrat. 2. A indica, a da directive în vederea unei… … Dicționar Român
canevas — CANEVÁS, canevasuri, s.n. 1. Schiţă sau linii generale ale unui desen. 2. Reţea de meridiane şi de paralele trasate în vederea alcătuirii unei hărţi. 3. Ansamblul triunghiurilor, liniilor poligonale şi punctelor care servesc ca bază măsurătorilor … Dicționar Român
carton — CARTÓN1, cartoane, s.n. 1. Hârtie groasă şi compactă cu flexibilitate redusă. ♢ Carton gudronat (sau asfaltat) = carton impregnat cu gudron sau cu smoală. 2. Schiţă iniţială a unui tablou sau a diverselor lui detalii; studiu. Cartoanele lui… … Dicționar Român