- Autoritāte
Autoritāte (lat.), unter Genehmigung; a. tutoris, im römischen Recht soviel wie: unter Mitwirkung des Vormundes eines Minderjährigen bei den Rechtsgeschäften des letztern.
http://www.zeno.org/Meyers-1905. 1905–1909.
Autoritāte (lat.), unter Genehmigung; a. tutoris, im römischen Recht soviel wie: unter Mitwirkung des Vormundes eines Minderjährigen bei den Rechtsgeschäften des letztern.
http://www.zeno.org/Meyers-1905. 1905–1909.
autoritate — AUTORITÁTE, autorităţi, s.f. 1. Drept, putere, împuternicire de a comanda, de a da dispoziţii sau de a impune cuiva ascultare. 2. Organ al puterii de stat competent să ia măsuri şi să emită dispoziţii cu caracter obligatoriu. ♦ Reprezentant al… … Dicționar Român
autoritate — au·to·ri·tà·te s.f. OB var. → autorità … Dizionario italiano
autoritáte — s. f. (sil. a u ), g. d. art. autoritäţii; (instituţii, persoane) pl. autoritäţi … Romanian orthography
for — FOR, (2) foruri, s.n. 1. Piaţă publică în Roma antică, unde era concentrată viaţa social politică, religioasă şi economică a oraşului şi unde se judecau procesele. 2. Autoritate, instanţă, organ de stat. 3. (În sintagma) For interior = conştiinţă … Dicționar Român
oficial — OFICIÁL, Ă, oficiali, e, adj. 1. Care emană de la o autoritate, de la un guvern, de la un stat; care este declarat, stabilit prin lege; care reprezintă o autoritate, un guvern, un stat. Buletinul oficial = periodic în care se publică legile,… … Dicționar Român
prestigiu — PRESTÍGIU s.n. Autoritate morală de care se bucură cineva sau ceva; vază, consideraţie; importanţă. ♢ fig. Strălucire, farmec, atracţie. – fr. prestige (lat. lit. praestigium). Trimis de cornel, 28.01.2004. Sursa: DLRM PRESTÍGIU s.n. 1.… … Dicționar Român
resort — RESÓRT1, resoarte, s.n. Sector, domeniu de activitate; p. ext. persoanele care îl reprezintă. ♢ Autoritate de resort = autoritate sub a cărei jurisdicţie intră o problemă şi care are competenţa de a o rezolva. ♢ expr. A fi de resortul cuiva = a… … Dicționar Român
stăpânire — STĂPÂNÍRE, stăpâniri, s.f. Acţiunea de a (se) stăpâni şi rezultatul ei. 1. Proprietate, posesiune. 2. Domnie, suveranitate; conducere, guvernare; dominaţie. ♢ expr. A avea stăpânire asupra cuiva = a avea autoritate, ascendent moral asupra cuiva;… … Dicționar Român
putere — PUTÉRE, puteri, s.f. I. 1. Faptul de a putea; capacitate, însuşire, posibilitate fizică, morală, intelectuală de a acţiona, de a realiza ceva; putinţă. 2. Mare forţă fizică, tărie, puternicie. ♢ loc. adv. Din toate puterile = cu toate forţele, cu … Dicționar Român
ascendent — ASCENDÉNT, Ă, ascendenţi, te, adj., subst. 1. adj. Care urcă, suitor. ♢ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinţi, de la nepoţi la bunici etc. ♦ (fig.) Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu… … Dicționar Român